BABY GROW - Furia la Copii
Continuăm programul BABY GROW cu cea de-a douăsprezecea temă, respectiv: Furia la Copii
Furia este de cele mai multe ori o reacție emoțională intensă însă normală, resimtiţă atât de căre adulţi dar şi de către copii. În general, aproape orice copil până la vârsta școlară va trece prin episoade de furie în anumite situații (furia apare cel mai frecvent de la 2-3 ani și până la 8-10 ani).
Ce exersăm în această perioadă?
- Acceptarea emoţiilor negative si normalizarea acestora;
- Conștientizarea factorilor care conduc către starea de furie;
- Verbalizarea furiei;
- Descărcarea pulsiunilor agresive într-un mod constructiv şi securizant.
Cum puteți ajuta?
- Conectaţi-vă cu copilul și exprima-ţi în cuvinte, de fiecare dată, ce simțiţi. Astfel, prin puterea exemplului, îl învăţaţi că este firesc să simți și iubire, la fel de mult precum poți simți nervi, furie, sau chiar agresivitate. Mai mult decât atât, îl ajutaţi să conștientizeze aceste emoții și să le scoată, fără să se identifice cu ele.
- Exemplul Nr. 1: ’’Uite, acum simt furie. S-a întâmplat asta pentru că tocmai ai aruncat pe jos acel pahar, deși ți-am spus că se va sparge. Îmi voi lua 2 minute să mă calmez, așa că voi merge în camera cealaltă. Asta nu înseamnă ca te ignor sau că te abandonez, ci că am nevoie să îmi iau puțin timp pentru mine iar apoi mă voi întoarce la tine (securizare). Până mă întorc, te rog să te gândești cum alegi ca cioburile să ajungă la gunoi: fie le strângi singur/ă, fie facem muncă în echipă și te ajut’’;
- Exemplul Nr.2: ’’Uite, am avut o zi grea la birou, iar eu acum simt frustrare. Aș vrea să scot asta afară într-un mod sănătos, fără să îmi vărs emoțiile pe tine, așa că voi ieși la alergat. Ți-ar plăcea să vii și tu cu mine în parc? Tu alegi!’’.
- Conştientizarea ’’semnalelor de alarmă”.
Atunci când copiii sunt plini de adrenalină sau de alți neurotransmițători de „luptă sau fugă”, ei cred că este o urgență și că luptă pentru viața lor. Ne putem ajuta copiii să își dea seama când devin nervoși și să îi învățăm cum să se calmeze, astfel încât să aibă mai puține crize de tantrum. Când este mic, este necesar să cunoaşteţi indicatorii și să preveniţi apariția furiei: implicaţi-l în activități relaxante sau mergeţi împreună la cumpărături, implicându-l si validându-l constant.
- Setaţi limite ale agresivității.
Exemplu: „Poți să fii cât de furios/-oasă vrei, dar nu te voi lăsa să mă lovești. Voi avea grijă să fim toți în siguranță. Poți să îmi spui cât de supărat/ă ești fără să mă ca eu să mă înfurii.”
- Modalități pentru gestionarea impulsurilor agresive de moment.
Copilul are nevoia de a ști că părintele înțelege cât este de supărat și de ce, astfel că îl puteţi ajuta să își redirecționeze furia. Atunci când este calm, puteţi face o listă cu modurile constructive prin care face față emoțiilor, și le puteţi pune-le pe frigider. Lasaţi-l să le scrie, sau adaugă imagini, astfel încât să se simtă autorul listei. Oferiţi un exemplu folosindu-le și dvs atunci când sunteţi furioşi.
Exemplu: „Devin nervos, așa că mă voi uita pe Lista supărării. Uite, cred că voi pune niște muzică și voi dansa până îmi trece!”.
- Comunicaţi asertiv si empatic cu copilul privind diversele situaţii în care a fost implicat.
Exemplu:
- ’’Cum s-a întâmplat?’’
- ’’Cum te-ai simțit?’’
- ’’Cum crezi că s-a simțit celălalt copil?’’
- ’’Cum ai fi făcut dacă erai în locul meu? Dar în locul educatoarei?’’
Toate astea vă vor ajuta să înțelegeţi mai bine “de ce-ul” din spatele acelui comportament. Mai mult decât atât, îl ajutaţi astfel pe copil să înțeleagă și el situaţia, din mai multe unghiuri. Și apoi, la final, puteți agrea împreună ce și cum poate face diferit data viitoare ca să nu mai ajungă în această situație.
Cu drag,
Echipa HOLBAN&HOLBAN
