Manipularea psihologică de tip Gaslighting - când partenerul te face să crezi că ești nebun

Manipularea psihologică de tip Gaslighting - când partenerul te face să crezi că ești nebun

Prcesul de gaslighting este o formă de abuz psihologic în care victima este deziluzionată, îndoindu-se de propria memorie, percepție și sănătate mintală. Pentru a realiza acest lucru, agresorul folosește diferite tehnici: de la negarea abuzurilor precedente, până la crearea unor situații în care victima devine dezorientată.  Acest tip de abuz este frecvent întâlnit în cazurile de violență domestică.

Termenul „gaslighting” provine dintr-o piesă de teatru și un film ulterior numit „Gaslight”. În film, soțul, interpretat de Charles Boyer, o manipulează pe soția sa, interpretată de Ingrid Bergman, pentru a o convinge că înnebunește. Într-o scenă esențială, Gregory face ca luminile de gaz din casă să pâlpâie, aprinzându-le în podul casei. Totuși, când Paula întreabă de ce luminile de gaz pâlpâie, el insistă că nu se întâmplă cu adevărat și că totul este în mintea ei, determinând-o să se îndoiască de percepția de sine. De aici s-a născut termenul „iluminare cu gaz”. Indiferent dacă este intenționată sau nu, este o formă de manipulare. Exemple de tehnici includ:

  • sustragerea – abuzatorul pretinde că nu ar înțelege sau refuză să asculte victima;
  • contracararea – abuzatorul pune la îndoială memoria victimei în privința unor evenimente din trecut, chiar și atunci când victima si le amintește cu acuratețe;
  • blocarea/redirecționarea – abuzatorul schimbă subiectul sau întrebarea și/sau pune la îndoială gândirea/logica victimei;
  • trivializarea – abuzatorul face ca nevoile sau sentimentele victimei sa pară neimportante;
  • uitarea/negarea – abuzatorul pretinde că ar fi uitat ceea ce s-a întâmplat sau neagă anumite lucruri, precum anumite promisiuni pe care le-a facut;
  • ambiguizarea – abuzatorul pune întrebări sau face afirmații neclare/ambigue, pentru ca apoi, în funcție de răspunsul sau reacția victimei, să le schimbe complet înțelesul perceput inițial de aceasta.

O parte din semnele că sunteți victima acestui tip de abuz:

  • obișnuiești să te autocritici (autoînvinovățești) constant;
  • obișnuiești să te întrebi zi de zi, de mai multe ori pe zi: „Sunt oare eu de vină?”; 
  • te simți deseori confuz/ă  și simți că o iei razna;
  • te regăsești cerându-ți mereu scuze;
  • nu poți înțelege de ce, cu atât de multe lucruri aparent bune în viața ta, nu reușești sa fii (mai) fericit/ă;
  •  îți scuzi frecvent comportamentul partenerului/partenerei sau a unei anumite persoane în particular, în fața prietenilor sau a familiei;
  • te regăsești ascunzând informații față de prieteni sau familie, pentru a nu trebui să oferi explicații sau să cauți scuze;
  • știi că ceva este foarte greșit, însă nu poți să spui cu exactitate ce anume, nici măcar ție însuti/însăți;
  • începi să minți pentru a evita căderile nervoase și distorsionarea realității;
  • ai dificultăți chiar și în a lua decizii simple;
  • ai acea impresie că obișnuiai să fii o persoană într-atât de diferită… mult mai încrezătoare, mai iubitoare de divertisment, mai relaxat/ă;
  • te simți lipsit/ă de speranță și de orice bucurie;
  • te simți ca și cum nu poți face nimic bine, corect;
  • te întrebi mereu dacă ești un/o soț(soție), iubit(ă), prieten(ă), angajat(ă), coleg(ă) de muncă, părinte, fiu(fiică), rudă ”suficient de bun(ă)” .

Echipa noastră de Experți Psihologi te poate ajuta în acest sens cu  Raport psihologic recunoscut în Instanță.

📞 INFORMAȚII & PROGRAMĂRI: 0746.987.033

2 comentarii. Leave new

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.
You need to agree with the terms to proceed

Meniu
WhatsApp chat