Sindromul Alienării Părintești
Sindromul alienării parentale (PAS) este definiția propusă de profesorul american de psihiatrie Richard A. Gardner (1931 – 2003) cu privire la activitatea de denigrare sistematică a unui părinte de către celălalt părinte, cu intenția alienării (înstrăinării) copilului de celălalt părinte. În general, scopul alienării este câștigarea custodiei sau păstrarea custodiei copilului de către părintele alienator, fără implicarea părintelui alienat și prin excluderea acestuia. Activitatea cu scopul de înstrăinare se poate extinde asupra familiei părintelui alienat, precum și a prietenilor și apropiaților săi.
Concret, alienarea înseamnă că prin gânduri, acțiuni și maniere verbale sau non-verbale un copil este abuzat emoțional, îndoctrinat (i se „spală creierul”), pentru a-l determina să creadă că celălalt părinte este un dușman sau pentru a-i sugera ostilitatea sau inferioritatea acestuia. Celălalt părinte este vorbit de rău în fața copilului de către alienator, vizitele copilului la părintele alienat sunt restricționate sau alienatorul încearcă să controleze activitățile pe care copilul le va face atunci când se va afla cu celălalt părinte.
Fenomenul alienării parentale este o formă de abuz emoțional asupra copiilor în fața căreia aceștia nu se pot apăra. Acest fenomen apare indiferent de sexul alienatorului (dacă este mama sau tata), de vârstă (bunicii copilului pot fi alienatori foarte înverșunați) sau nivelul de educație al alienatorului.
Sindromul alienării parentale este considerat o formă de abuz emoțional deoarece rezultatul său este privarea copilului de o relație afectuoasă cu unul dintre părinți.
- părintele alienator condiționează copilul, îi oferă îngrijire în funcție de comportamentul pe care îl pretinde;
- părintele alienator retrage afecțiunea datorată copilului atunci când acesta nu participă la campania de denigrare;
- părintele alienator are așteptări nerealiste de la copil; nu este firesc să se pretindă unui copil să coopereze la campania de denigrare contra celuilalt părinte. Riscul este ca acesta să devină confuz, tensionat, frustrat;
- responsabilizarea prematură a copilului; acestuia i se pretinde să memoreze o mare varietate de neajunsuri suferite din partea părintelui, să aducă acestuia false acuzații de abuz;
- supra-protecția copilului; acesta e făcut să creadă că orice contact cu celălalt părinte este periculos. Creează anxietate copilului și accentuează dependența acestuia de părintele alienator.
Caracteristicile părinților alienatori:
- Sunt obsedați de distrugerea relației copilului cu celălalt părinte.
- Încearcă să restricționeze accesul copilului la celălalt părinte.
- Încearcă să reducă la minim durata și frecvența interacțiunilor dintre copil și celălalt părinte.
- Încearcă să obțină hotărâri judecătorești care să blocheze accesul celuilalt părinte la copil. Aceste decizii ar confirma astfel faptul că el sau ea au avut dintotdeauna dreptate.
- Caută să inducă în copii propria lor credință și personalitate în legătură cu celălalt părinte, copilul le va imita comportamentul și va ajunge să repete ca un papagal argumentele rostite de părintele obsedat și nu își va exprima propriile sentimente față de experiențele trăite cu celălalt părinte.
- Va percepe ca dușman pe orice persoană care încearcă să îi convingă de contrariul convingerilor cu privire la părintele obsedat.
- Se consideră victime ale celuilalt părinte și de aceea li se pare că este justificat tot ceea ce fac pentru a-și apăra legătura exclusivă cu copilul.
- Nu vor dori să citească documentele legale care emit decizii împotriva convingerilor lor sau le vor interpreta abuziv cu scopul de a pedepsi pe celălalt părinte (fostul soț / fosta soție).
Următoarele simptome se întâlnesc la copiii care sunt afectați de alienarea parentală:
- campania de denigrare;
- explicațiile vagi, absurde despre motivele denigrării;
- lipsa de ambivalență;
- fenomenul de „gânditor independent”
- suportul oferit părintelui alienator în conflict;
- lipsa sentimentelor de culpă pentru denigrarea și îndepărtarea unui părinte;
- prezentarea unor scenarii preluate de la părintele alienator;
- animozitatea față de prietenii și familia extinsă a părintelui înstrăinat.
Echipa noastră te poate ajuta cu un Raport de Expertiză Psihologică Judiciară/Extrajudiciară în situaţiile de:
- Divorţ;
- Stabilire custodie minor;
- Relocarea domiciliului;
- Stabilirea programului de vizitare minor;
- Abuz/
- Alienare Parentală.
*Raportul este recunoscut în Instanţă.
INFORMAȚII & 